Un pantof

Am avut,asa cum cred ca si tu ai,o pereche preferată de pantofi,si cu ocazia unei întîlniri importante,m-am dus sa-i caut.Spre neplăcută mea uimire am găsit doar un singur pantof...Din motivul permutarilor de la o locuinţă la alta, celălalt pantof s-a pierdut în amalgamul de lucruri puse laolaltă.Iar întîlnirea importantă care urma sa aibă loc,a fost pierdută.
Pentru un moment mi-am amintit de soarta lui Alexandru Cel Mare, care a avut o experienţa un pic asemănare, din cauza unui cui ne fixat, s-a pierdut o potcoavă,din cauza unei potcoave s-a pierdut calul,din cauza unui cal s-a pierdut generalul de razboi,din cauza pierderii generalului, s-a pierdut războiul, si apoi s-a pierdut un imperiu,iar toate acestea din cauza unui cui...

 Zi de zi pierdem diverse lucruri,pierdem oportunităţi, relaţii, oameni dragi ,amintiri, timp, valori, principii...Si uneori riscăm sa ne pierdem chiar si pe noi înşine în amalgamul de evenimente ce decurg exuberant.Descoperim pe de alta parte însă ca viaţa are o capacitate de ”a face curatenie” în soarta noastră...cu toate ca aceasta curăţenie de cele mai multe ori ne doare,ne lezeaza si ne ingradeste fără vrerea noastră. Dacă însă ne gîndim la unul din secretele succesului, aflăm ca cheia fericirii consta în a şti ce sa arunci si ce sa pastrezi,atunci realizez ca fiecare pierdere suferinţă cu siguranţă va aduce ceva mai bun în viaţa.Pierdem o relaţie,însă găsim pacea,pierdem o ocazie,însă se ivesc oportunităţi mai frumoase...Si dacă în gîndul nostru fiecare lucru pierdut este un sfîrşit,pentru Dumnezeu aceasta este ocazia de a ne întoarce privirea către ceva mai măreţ pregătit pentru noi!
Pentru moment m-am consolat cu gîndul ca nu-mi voi mai găsi pantoful decît foarte tirziu,sau poate niciodată...dar înainte sa merg la o alta întîlnire,am insistat de perechea mea de viaţa,sa-mi caute pantoful lipsa.După o vreme el se întoarce,si surprinzător,de la experienţa lui Alexandru cel Mare,am trăit experienţă Cenusaresii.A fost o clipa de trăiri intense, s-a aplecat uşor si mi-a încălţat asemenea unui prinţ, pantoful pierdut(probabil a văzut vre-un film,pe tema asta:)  )Cert este ca au fost senzaţii excepţionale! Atunci m-am convins,nimic nu se pierde în zadar, deoarece fiecare pierdere are unul din cele doua scopuri,fie oferirea de ceva mai minunat în schimb,fie oferirea liniştii si a păcii dorite.La El nimic nu se petrece în zadar,pentru-ca doar Dumnezeu ştie ce este mai bine pentru noi!
Si mă gîndeam mai înainte,nu trebuie sa-mi para rău ca mi-am pierdut pantoful,cu siguranţa se va găsi într-un mod minunat,sau poate mă voi pricopsi cu o alta pereche preferată de pantofi ...;)