In criza de identitate

Stau adesea in fata unei intrebari,aparent fara raspuns..."Cine sunt eu?",Si zi de zi incerc sa imi definesc identitatea cit mai original...Si eu, ca oricine altcineva, am trait, am iubit, am urat, am avut simpatii, antipatii, am ranit si am fost ranita. 
Am trait perioade monotone si clipe pline de intensitate. Principiile de viata s-au schimbat sub trecerea timpului. Am jucat jocuri cu oamenii,mi-am jucat rolurile. Am raspuns asteptarilor celor din jurul meu.M-am intrebat multa vreme, care este rostul meu magic, ca apoi sa cred ca stiu cine sunt si ce e important pentru mine; si iar sa nu ma mai recunosc in etapele vietii. 
Am crezut ca stiu cine sunt, iar ani mai tarziu m-am trezit ca sunt cu totul alta oersoana. 
Am facut lucruri si am spus vorbe care nu am crezut ca sunt capabila sa le rostesc. 
Am spus si am crezut ca sunt intr-un anumit fel; mi-am spus ca nu voi face niciodata un anumit lucru, dar ulterior, mai tarziu, in viata, am facut exact cum mi-am propus sa nu fac.Apoi incercam din nou si din nou sa fac ce este corect si bine,sa imi ating principiile care ma ghideaza...

 Identitatea,un lucru fragil,care tinde sa se modeleze dupa fiecare parere a celuilalt,dupa fiecare cuvint necumpanit,sau dupa fiecare moment de reflectie...

Dar de fiecare data inteleg din ce in ce mai pronuntat...Sunt unica,iubesc, imi cultiv fericirea,dau viata,primesc viata,ma rog, primesc, zimbesc, ma dezvolt, traiesc si te provoc  si pe tine la viata!!! O viata oferita de Cel care m-a dat un rost,o identitate...